Vizualizate
6 221,00 lei cu TVA
Opalul este o piatră semipreţioasă naturală rara (din acest motiv opalul nu se exploatează pe cale industrială), măsurata în carate. Tehnic opalul este un mineraloid amorf, un silicat hidratat cu formula chimică SiO2*nH2O. Datorita caracterului amorf este clasificat ca un mineraloid, spre deosebire de alte forme de silicaţi de obicei clasificaţi ca minerale. La nivel microscopic opalul este alcătuit din silicaţi sferici de 150-300nm dispuşi într-o reţea hexagonală sau cubică. În funcţie de calitatea opalului, se poate obţine un preţ pe carat similar sau mai mare cu cel al diamantului. A fost găsit pe toate continentele, dar 97 % din opale provin din sudul Australiei. Opalul de foarte bună calitate poate fi considerat una dintre cele cinci pietre preţioase ale lumii, celelalte fiind diamantul, safirul, smaraldul şi rubinul.
Culoarea mineralului este foarte variabilă, avand nuante de roşu, brun, galben, portocaliu, albastru, mov, verde. Expresia de „opalescenţă” reprezinta tocmai jocul de culori fascinant care se formează prin fenomenul de interferenta şi difracţie a luminii care trece prin microstructura opalului. De-a lungul timpului scriitorii au asemănat această opalescenţă cu vulcani, galaxii, efecte caleidoscopice şi focuri de artificii.În Evul Mediu, opalul a fost considerat drept o piatră aducătoare de noroc doarece se spunea că însumează calităţile şi proprietăţile fiecărei pietre pietre preţioase al cărei culoare se găsea în spectrul de culori al opalului. A fost cunoscut drept Ophtalmius, piatra-ochiului pentru că se credea că poate avea efecte benefice în afecţiunile oculare.Tot în Evul Mediu, tinerele cu părul blond purtau bijuterii din opal pentru a preveni schimbarea nuanţei şi a-şi păstra strălucirea.
De-a lungul timpului au existat destule zvonuri şi superstiţii despre pietrele de opal: la un moment dat datorita creşterii popularitaţii opalului comercianţii de diamante au început să răspândească zvonuri cum că opalul ar putea aduce ghinion purtătorului. Această credinţă ridicolă a existat de destul de multă vreme pe tot globul, existând persoane care şi astăzi împărtăşesc aceste păreri nefondate. Ceea ce multă lume nu ştie este că această proastă reputaţie se datorează parţial unei singure persoane: celebrul scriitor Sir Walter Scott şi romanului său „Anne de Geurstein” în care personajul principal capătă trăsături necurate şi moare după ce opalul pe care îl purta este distrus de către apa sfinţită şi o desconspiră. Concluziile pe care publicul le-a tras din această operă literară au reuşit să prăbuşească piaţa de opal, provocând o scădere radicală a preţurilor şi cererii pentru mai bine de jumătate de secol până când în 1877 un uimitor opal negru a fost descoperit în sudul Australiei şi piaţa de opale a fost pusă din nou în mişcare. Această descoperire a însemnat scăderea producţiei europene şi dezvoltarea celei australiene, unde găsim şi astăzi cea mai însemnată sursă de opale. Regina Victoria a Angliei a ajutat la scăderea proastei reputaţii a pietrelor de opal de la acea vreme, purtând numeroase bijuterii cu pietre spectaculoase de opal şi oferind numeroase cadouri din bijuterii de opal. Acelaşi lucru a fost făcut şi de către regina Elisabeta a II-a, ajutând la sporirea popularităţii opalului.
Exista mai multe tipuri de opale:
