Peridot

Peridotul sau olivine după cum o numeau grecii antici, este o piatră a luminii şi frumuseţii, plină de energie prietenoasă şi putere de vindecare, de culoarea verde uleioasă a frunzelor de măslin, considerat şi "piatra îndrăgostiţilor" în epoca barocului.

Peridotul a fost considerat o piatră a anotimpului primăvara încă din antichitate, fiind considerat un dar al naturii. Se spune că Napoleon i-a adus Josephinei  în dar o bijuterie cu peridot ca simbol al dragostei şi admiraţiei sale nemărginite.
A fost piatra favorită a Cleopatrei, despre care s-a consemnat că a avut ”o colecţie impresionantă de smaralde” dar care erau de fapt peridot aşa după cum s-a stabilit mai târziu.

Zabargad este cuvântul egiptean pentru Peridot. Zabargad este insula egipteană (St John's în Marea Roşie) de unde se extrage peridotul încă din antichitate. Potrivit legendei, egiptenii credeau că peridotul devine invizibil sub razele soarelui, de aceea lucrau în mine chiar şi noaptea, atunci cand strălucirea naturală a pietrei era mai uşor de  văzut şi de recunoscut cînd era adusă la suprafaţă.

La fel ca egiptenii, romanii apreciau foarte mult calităţile deosebite ale peridotului pe care l-au numit şi "smaraldul serilor" pentru că acesta este vizibil noaptea, la lumina artificială şi îl purtau să îi apere de deochi, de depresie, de vrăji şi de ghinion.

Se spune că aduce prosperitatea, încetineşte îmbătrînirea şi reface armonia în toate tipurile de relatii, cu deosebire în cadrul căsătoriei, făcînd să scadă stresul, gelozia şi supărarea, mai ales în relatiile de cuplu. Ca efecte tămăduitoare se spune că vindecă tulburările digestive şi ulcerul.
Se consideră că aduce pacea şi înţelepciunea, triumfând asupra contradicţiilor, conflictelor şi agresivităţii, conferindu-le oamenilor liniştea, fericirea, bunăstarea şi protejându-i de influenţele negative. Mesajul cristalului este că adevărata tihnă este cea din intimitatea fiinţei, de acolo trebuind îndepărtate conflictele şi neînţelegerile.